La La Land: the City of Angels

Ii multumesc lui Dumnezeu ca ma poarta in siguranta prin locuri unde doar prin vise imi imaginam sa ajung si ma uit pe furis la vecinul meu de scaun: nu e foarte sociabil si-mi blocheaza accesul la fereastra, insa sunt locuri libere din belsug asa ca ma mut un rand mai in fata, fix pe locul de la geam.

Pe fereastra avionului care ma aduce de la New York-ul meu iubit spre Los Angeles, intrevad cu curiozitate peisajul californian. Diferenta este uriasa. In loc de vegetatie si cladiri impunatoare, imi zambesc arse de soare dealurile Californiei pe care seceta le stapaneste de cativa ani.

Reusesc sa ajung repede la apartamentul meu inchiriat pe Hollywood Boulevard, la cateva minute distanta de Walk of Fame unde stelele starurilor din cinematograful si industria muzicala americana asteapta vanitoase si impietrite in asfaltul ce vrea sa semene cu marmura neagra, turistii care sa se minuneze si sa le faca poze. Dezolarea ma cuprinde treptat pe cand imi tarasc valiza pe bulevard si incerc sa descifrez numele celebritatilor peste care calc, la propriu. Realizez ca (probabil datorita unui dezinteres relativ total) nu recunosc decat aproximativ 30% dintre numele sapate pentru eternitate. La cuvantul acesta, eternitate, imi rezoneaza in minte un alt cuvant: efemeritate si ma gandesc oare la ce le-a folosit oamenilor respectivi atata faima?

Ma scutur de gandurile acestea: totusi sunt in vacanta! imi spun si ma entuziasmez cand in fata mea, pasind sprinten si avand o silueta inconfundabila, o vad pe… Barbie. Exact! Blonda, zvelta, cu talia ca trasa prin inel, inainteaza diafan pe caldaram si intra fix in cladirea mea. Cand se intoarce sa-mi tina usa insa aproape am un soc: Barbie a mea are aproximativ 65 de ani. Mda…ca tot suntem in orasul iluziilor.

Imi las bagajele in apartament si ies in recunoastere. Sunt fericita sa bifez un sushi bar la doi pasi de mine si aceasta este de ajuns ca sa-mi schimbe toata dispozitia. Sunt hotarata sa dau o sansa Los Angeles-ului. In definitiv, am venit in America sa o strabat, nu sa compar totul cu New York.

Hollywood Boulevard este o aglomeratie bizara de turisti, localnici si street entertainers, majoritatea cu expectativa vadita de a fi descoperiti. Toti au talent asa incat devine foarte greu sa se detaseze si sa se evidentieze in fata vreunui scouter de talente. 90% din cei care vin la Hollywood in cautarea faimei nu reusesc in breasla iar dupa cativa ani, pentru multi dintre ei focul interior se stinge inecat de droguri si de grija zilei de maine. Si tipologii dintre acestea gasesti pe acest bulevard din plin. Eu aveam senzatia ca pasesc peste cioburi de vise, dar poate sunt eu prea poetica.

Tot pe acest bulevard, atractiile si locurile faimoase sunt insirate una dupa alta. Mai jos, locul unde se filmeaza show-ul lui Jimmy Kimmel.

Teatrul Egiptean (Grauman’s Egyptian Theatre) a fost deschis in 1922 si se pare ca ar fi fost locul unde s-a difuzat prima oara un film hollywood-ian in premiera. Acum este o cinemateca faimoasa si foarte luxoasa.

Cativa pasi mai departe se afla Teatrul Chinezesc (TCL Chinese Theater), deschis in 1927. Tot aici se afla si o gloata mare de turisti. Pentru ca acesta este locul unde, inca din perioada timpurie a Hollywood-ului, vedetele isi intipareau in ciment mainile si picioarele. In total aproape 200 de celebritati si-au lasat autografele si amprentele aici.

Port masura 38 la pantof si se pare ca am piciorul mai mare decat il avea John Wayne 🙂

Hollywood First National Bank este o cladire impunatoare, aflata tot pe Hollywood Boulevard. Cladirea imbina elemente gotice cu cele art deco si a fost construita in 1927 insa, din pacate, de cativa ani buni nu mai este in folosinta. As fi fost curioasa sa vad cum arata pe dinauntru. 

In inima orasului, Downtown LA cum ii spun localnicii, ma apropii mai mult de cum mi se pare mie ca ar trebui sa arate o metropola. Doar cativa zgarie nori totusi si multi palmieri care fosnesc usor in briza care abia adie la pranz. 

Walt Disney Concert Hall situata in centrul orasului este opera arhitectului Gehry de care eu m-am indragostit pe vremea cand locuiam in Dusseldorf. Dupa cum arata si numele, cladirea adaposteste concerte de muzica clasica, contemporana si jazz. Este una dintre cladirile de concerte cu cea mai sofisticata acustica din lume.  

Cum imi place sa traiesc la inaltime (haha) a trebuit si aici sa caut cel mai inalt loc din oras pentru o panorama. Am gasit cladirea US Bank Tower (310m) care are si un topogan pe care poti aluneca de la cel mai inalt etaj … in afara cladirii. Dar doar un etaj 🙂
Vazut de sus, La La Land nu este asa de spectaculos. Cladirile nu sunt inalte, este inconjurat de muntii Santa Monica care sunt paraleli cu Oceanul Pacific (preferatul meu). Majoritatea celebritatilor care locuiesc in Los Angeles si-au cumparat case pe dealurile dimprejur. Acestea sunt proprietati foarte bine pazite si, fiind situate mai sus decat orasul, ofera o priveliste frumoasa. In imagine in planul indepartat: Hollywood Hills cu faimosul inscris HOLLYWOODDaca ziua orasul are o lumina aproape cruda, la apus se transforma total. Soarele poleieste totul intr-un roz-auriu delicios: visul oricarui fotograf. Nu ma pot abtine si stau pana dupa apusul soarelui incercand sa fotografiez cat de bine pot, fara trepied si cautand sa scap de reflexiile soarelui din geam. Imposibil sa fiu atat de aproape de Oceanul Pacific si sa nu-l vizitez. Eram oricum curioasa sa vad cum arata plajele Santa Monica si Venice. In imaginile de mai jos, Santa Monica cu faimosul ponton. 

Plaja este larga si bine intretinuta. Apa este insa cam rece. Bineinteles ca ma bag sub ponton. Eu si un pescarus ratacit.Prima oara am vazut Oceanul Pacific din Ecuador si a devenit, iremediabil, preferatul meu. De atunci, l-am mai vazut si din San Francisco (am relatat despre acest lucru pe blogul meu) insa imi doresc, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-l vad si din Canada si poate din Australia.
Lumina este deosebit de puternica si foarte alba, ca si in Ecuador e nevoie neaparat de ochelari de soare.

Nu stiu cat costa un apartament in cladirile respective, insa tare mi-as dori si eu unul…

Mi-am dorit foarte mult sa urc pe dealurile Hollywood Hills si ma hotarasc sa fac acest lucru intr-o seara, ca sa prind lumina de apus care m-a fermecat. In imagine, observatorul Griffith despre care o sa va povestesc putin mai tarziu. Traseul poarta cicatricile incendiilor care s-au petrecut in urma cu cativa ani din pricina secetei insa poarta si pecetea renasterii prin fiecare fir de iarba care se incapataneaza sa creasca in continuare.
De sus se poate vedea cu ochiul liber smog-ul pentru care Los Angeles-ul a devenit atat de faimos. Insa nu ma deranjeaza. Nici pe mine nici pe corbul din imagine care planeaza linistit scaldat in lumina apusului. Ajunsa in varf, steagul american ma saluta voios: marcheaza si el bucuria mea. N-am urcat mult, doar 500m.
Ma opresc putin sa admir privelistea insa privirile imi sunt atrase ca un magnet de Dixie. Sta cuminte langa proprietarul ei si mediteaza la lucruri numai de ea stiute. In timp ce ma apropii de ea fugitiv imi trece prin minte gandul E un pitbull! insa il alung imediat si bine fac. Dixie este cea mai tandra, jucausa, fericita si iubitoare pitbull-ita cu care m-am jucat vreodata. Ma indepartez putin de ea ca sa ascult povestea ei pe care mi-o spune cel care o scosese la plimbare. Nu e proprietarul ei, este catelusa vecinilor care au adoptat-o de la un adapost. In acest timp, Dixie ma atentioneaza sarind pe mine ca vrea sa ma joc cu ea in continuare asa ca o iau in brate si o cocolesc putin inainte sa cobor in oras.
Pe drumul de intoarcere, luna ne saluta vesela. Ajunsi la Observatorul Griffith decidem sa intram. Observatorul a fost construit de colonelul Griffith, un om care si-a facut averea din minele cu aur din California. A cumparat aproximativ 4200 de hectare de pamant iar in 1896 l-a donat municipalitatii. Parcul este pe unde m-am plimbat eu, il vedeti in poze si este actualmente cel mai mare parc municipal urban/salbatic din SUA

Cand esti in Los Angeles, nu se poate sa nu mergi si in Beverly Hills. Beverly Hills este parte din orasul Los Angeles, insa are o primarie separata (cea din imaginea de mai jos). Cosurile de gunoi si hidrantii sunt vopsiti in argintiu. Este absolut interzis ca pe o strada sa fie plantati copaci diferiti: pe aceeasi strada toti copacii din fata casei trebuie sa fie de acelasi soi, altfel iei amenda. Am vazut o gramada de case de vedete, printre care si pe a lui Michael Jackson si a lui Elvis Presley (habar n-aveam ca erau vecini de strada: casele lor erau fata in fata). Faimosul semn care marcheaza intrarea in orasRodeo Drive sau luxul pe metru patrat. Aceasta strada lunga de aproximativ 3km are cele mai scumpe case de moda pe metru patrat: Ralph Laurent, Vera Wang, Versace, Gucci, Van Cleef & Arpels etcDe-a lungul strazii, sunt expuse temporar sculpturile lui Salvator Dali
Am vizitat si Venice Beach pentru ca, asa cum vazusem prin media, ma asteptam sa vad numai frumuseti pe metru patrat. Insa nu a fost asa. Daca vreti o comparatie: Santa Monica e un fel de Mamaia a noastra, pe cand Venice Beach e un fel de Vama Veche (iar mie nu-mi place deloc Vama Veche). Este un loc boem, un loc plin de skateri si de visatori, de artisti grafitti si tattooeri. Plaja este lata si curata, insa este periculos sa stai aici dupa lasarea intunericuluiMarijuana se comercializeaza legal si nu putini sunt oamenii fara adapost, prostituatele si proxenetii. M-a impresionat persoana din imagine, expresia de bucurie pe care o avea cand canta si as fi vrut sa-i aflu povestea.
Los Angeles Marina del Rey este o comunitate mica: camin a aproape 6500 de barci si yahturi 🙂
La intoarcerea de la plaja Venice, ma mai opresc odata in Santa Monica sa privesc asfintitul. Multi care viziteaza Los Angeles-ul prefera sa se duca la studiourile de film Universal Pictures. Eu am vizitat Warner Brothers Studios. Si nu am regretat.
Nu va entuziasmati, aceasta nu este o casa reala: este recuzita. Si aceasta la fel. Este biserica din serialul The Gilmore Girls. Pur si simplu recuzita. Toate casele. Ghidul ne povesteste cam ce filme si ce seriale s-au filmat in ele insa, sincera sa fiu, le-am cam uitat 🙂Aceasta este casa lui Lorelei din serialul The Gilmore Girls. M-a impresionat mai mult depozitul de recuzitaSi decorul pentru serialul TV Casa Alba, pe care nu l-am vazut, insa acest lucru nu m-a impiedicat sa imi fac o poza pe scaunul presedintelui raspunzand la telefonul rosu 😀Tadaaaaam: piesa de rezistenta pentru fanii Matrix. Mi-ar fi placut mai mult sa-l vad pe Keanu Reeves, dar deh … ne multumim cu ce putemAm intrat si in barlogul lui Batman. Toate masinile expuse sunt originale si au fost folosite in diverse filme. Erau mult mai multe, insa am postat doar cateva
Desigur, toata lumea a vrut sa-si faca poza pe canapeaua din Central Perks, barul unde Rachel, Monica, Phoebe, Joey, Chandler si Ross isi petreceau timpul. Va mai aduceti aminte de serialul Friends, nu-i asa?
Capsula si costumul purtat de Sandra Bullock in filmul Gravity…… si desigur the Firebolt: matura cu care zbura Harry Potter
Cred ca aceasta imagine nu mai necesita nici o explicatie 🙂

In ultima zi petrecuta in Los Angeles, am decis sa vizitez Dolby Theater (a propos: v-am spus ca i-am vazut aici pe Johnny Depp si Samuel L. Jackson? Nu? ei, va spun acum). Dolby Theater este locul unde se decerneaza Oscarurile de cativa ani buni. In seara festivitatii, cladirile dimprejur sunt drapate in rosu iar locul este intesat de fotografi. Interesant este faptul ca cei care vor sa stea in afara teatrului si sa priveasca vedetele pasind pe covorul rosu trebuie sa … isi cumpere tichete din timp! 

O statueta Oscar reala. N-am pierdut ocazia si m-am lasat si eu fotografiata tinand statueta in mana dar n-am avut discursul pregatit 🙂

Barul din interiorul amfiteatrului unde celebritatile sunt servite in pauzele din timpul festivitatii.
Sampania este una speciala si nu se gaseste in comert. Cine vrea sa isi cumpere, trebuie sa comande direct de la producator, iar pretul este pe masura. 

Locul unde vedeta care a castigat Oscarul in anul respectiv are un moment de reculegere inainte de a pasi pe scena si a-si spune discursul. Peretii sunt decorati cu fotografiile laureatilor din anii precedenti.
Scena unde se decerneaza Oscarurile. Cand am vizitat eu, tocmai se incheiase show-ul America’s Got Talent iar oamenii lucrau de zor sa stranga decorul. Sunt mult mai multe pozele pe care le-am facut si peripetiile de povestit, insa va las cu fotografia care mi-a ramas cea mai vie in inima: Hollywood Hills la apus. 
In speranta ca v-am starnit interesul de a vizita Los Angeles-ul, va doresc sa fiti binecuvantati si stati pe aproape: noi aventuri vor urma!