Dragostea mea Pacificul si Parisul Vestului

Drumul din Los Angeles catre San Francisco curge domol de-a lungul coastei Pacificului meu iubit si trece prin orasele-bijuterii, pe care, in adolescenta, le stiam doar de pe la televizor. Catre Santa Barbara, Pacificul ne saluta vesel cu un valatuc de ceata cat pe ce sa ne inghita, semn ca de abia se trezise din somn si era gata sa inceapa o noua zi.

Avida sa cunosc cat mai mult, studiasem pe indelete care sunt atractiile majore din oras si aveam de gand sa le bifez pe toate. Sunt ceea ce prietenii mei numesc ”o harta a atractiilor ambulanta” atunci cand calatoresc si nu puteam sa ma dezmint nici de data aceasta.

Acestea fiind spuse, pe pimul loc din lista mea se afla celebrul Pier 39 din portul San Francisco, un loc unde nu ai cum sa nu te bucuri de ceea ce vezi: oameni veseli, mancare proaspata si variata (va recomand sa incercati preparatele din peste si fructele de mare), atractii pentru copii… Este un loc plin de viata la orice ora din zi sau din noapte.
Cat despre mine, atractia cea mai mare o reprezentau leii de mare care, molcomi si toropiti de lene stateau la soare pe pontoanele din jurul portului. La un moment dat, un ingrijitor al locului a incercat sa ii alunge de pe un ponton la care trebuia sa acosteze o barca. Leii au avut o tentativa de protest insa ingrijitorul s-a mentinut ferm pe pozitii asa ca au parasit pontonul, plonjand delicat in apa … doar ca sa revina in acelasi loc imediat ce omul a plecat la lucrul lui. Adica doua minute mai tarziu.

O alta atractie a portului o constituie celebra inchisoare Alcatraz, care in limba spaniola se traduce pelican si o puteti vedea in imaginea de mai jos. Inchisoarea aceasta, care a functionat intre anii 1934-1963 si l-a gazduit si pe celebrul Al Capone, a fost o inchisoare federala de maxima securitate unde erau incarcerati cei mai temuti infractori. Supranumita The Rock si fiind situata pe o insulita in apropiere de port, inchisoarea servise in anii 1850 drept fort care avea menirea sa apere portul. Ulterior, cladirea a fost transformata in penitenciar iar prin constructia si pozitia ei a reusit performanta de a nu lasa nici un detinut sa evadeze. Inchisoarea se viziteaza daca aveti curiozitatea, exista curse regulate care duc turistii in tururi ale insulei si ale inchisorii…brrrr

O panorama mai larga a portului cu inchisoarea Alcatraz pe fundal. Distanta catre mal, curentii puternici si apa foarte rece facea ca orice tentativa de evadare sa se soldeze cu un esec.

In inima orasului, Union Square este o zona plina de viata, unde de foarte multe ori se organizeaza ad-hoc concerte, oamenii canta si danseaza pe strada … sa nu uitam ca San Francisco a fost orasul generatiei Flower Power (Janis Joplin isi avea locuinta chiar vis-a vis de Jimmy Hendrix). Tot aici sunt ingramadite pe metru patrat cele mai celebre case de moda. Vorbesc despre Saks, Tiffany, Armani et co. Mie mi-au placut luminile. Si mi-am pierdut cateva ore in Macy’s 🙂

Tot auzisem eu de Painted Ladies si le vazusem de atatea ori imaginea iconica incat nici nu incapea vorba sa nu le vizitez. Am ramas cam dezamagita totusi. Am incercat sa surprind unghiul cel mai potrivit, insa credeti-ma, vazute de aproape, imaginea lor nu este atat de flatanta pentru ca sunt inconjurate de cladiri cu totul nepotrivite si de un teren viran fix in fata lor. Sunt foarte curioasa cum arata pe dinauntru, insa sunt proprietate particulara si nu pot fi vizitate … decat daca te imprietenesti cu locatarul.

Tot umbland hai-hui si cu aparatul foto dupa mine, am descoperit si primaria orasului. Nu arata deloc rau, zic eu. In acest perimetru, dupa cum am aflat de la localnici, s-au tinut multe mitinguri de protest care s-au soldat cu succesuri. Se pare ca locuitorii orasului San Fransico sunt foarte avangardisti si se mandresc cu acest lucru.

Un ”fun fact”: San Francisco are un sistem de protectie sociala fantastic pentru oamenii fara adapost. Asigurarile de sanatate sunt platite de catre stat si primesc si o indemnizatie bunicica. Clima este si ea foarte favorabila, fara variatii mari de temperatura, asa ca orasul s-a transformat rapid intr-un rai al oamenilor fara adapost. Nu va speriati daca ii intalniti aproape la tot pasul. Nu sunt violenti, mai degraba sunt boemi si visatori.

Biserica aceasta are un renume aparte: aici Joe DiMaggio si Marilyn Monroe au dorit sa se casatoreasca. Insa cum amandoi se aflau la cea de-a doua casatorie, biserica de rit catolic a refuzat sa oficieze ceremonia asa incat s-au casatorit in secret doar la Primaria orasului San Francisco [adica in poza de mai sus :)]

Cea mai inalta cladire din oras, Transamerica Pyramid, este o constructie moderna care contrasteaza putin cu restul cladirilor din centru orasului insa nu intr-un sens rau.
Ca sa umbli la pas prin oras, iti trebuie o conditie destul de buna. Orasul este plin de dealuri insa acest lucru are avantajele lui: iti ofera o priveliste minunata asupra frumusetii citadelei.
Pentru a ajunge la Coit Memorial Tower, una dintre constructiile inalte ale orasului, este un adevarat tur de forta. Cladirea este situata pe un deal foarte inalt si ca sa ajungi la poalele dealului trebuie intai sa urci strada din imaginea de mai sus. Apoi niste scari abrupte. Insa merita. Pentru o panorama a intregului oras San Francisco. In imagine, podul nou si centrul orasului.

Zona golfului San Francisco a fost descoperita in anul 1769 de catre Gaspar de Portola insa, se pare ca in zona respectiva a ajuns inaintea lui un alt explorator: Sir Francis Drake a navigat chiar in apropierea golfului in anul 1579 insa, din pricina cetii dese care se lasa acolo adesea, acesta a ratat intrarea in zona golfului si asa colonizarea s-a intamplat doar 190 de ani mai tarziu. Podul Golden Gate marcheaza intrarea in zona golfului si, contrar parerii populare, numele sau nu este dat de culoarea sa care este ruginie si nu aurie ci de fasia de apa care trece exact pe sub pod si desparte golful de oceanul Pacific. Aceasta poarta numele Golden Gate (sau Poarta Aurie).

Podul masoara 2788m, cantareste 7500 tone, a fost deschis in 1937 si leaga orasul San Francisco de Sausalito, un orasel mic insa cu o colectie foarte mare de milionari daca e sa judecam dupa numarul impresionant de iahturi aflate in “parcarea” Oceanului Pacific. Culoarea podului trebuia sa fie argintie dar inainte de a i se aplica vopseaua, a fost imbracat in grund. La cateva zile distanta, cand trebuia sa i se aplice vopseaua argintie, inginerul care a conceput podul a fost atat de impresionat de cat de bine se potrivea nuanta grundului cu mediul inconjurator incat a decis sa il lase asa. In plus, este mult mai usor de detectat in conditii de ceata. Se pare ca podul a fost vopsit in intregime o singura data, in restul timpului aplicandu-i-se doar retusuri.

Podul se poate strabate si pe jos. Mie mi-a luat o ora dus-intors insa eu merg repede. Vantul este extrem de puternic acolo mereu, trebuie o imbracaminte adecvata. Eu am avut o geaca rezistenta la vant si tot am cam inghetat. Cand am pornit la drum, tot ceea ce vedeam era ceata groasa si ma gandeam ca nu voi reusi sa fotografiez mare lucru.

Insa Dumnezeu a avut alte planuri pentru ca la capatul celalalt al podului ma astepta o surpriza tare frumoasa.

Cand m-am reintors in parcare, ce sa vad: mititelul din imagine astepta cuminte in tufisurile din jur si nu s-a sfiit sa pozeze putin.

A doua zi, am pornit pe jos intr-o drumetie care nu mi se va sterge din suflet, cred, niciodata. Am parcurs California Coastal Trail, o poteca care serpuieste de-a lungul plajei si prin padure pret de cativa kilometri. Interesant este faptul ca desi San Francisco este plin de parcuri si de verdeata la tot pasul, la origine nu erau decat dune de nisip cat se vedea cu ochiul. 90% din plantele care exista in San Francisco (chiar zone cu eucalipti!) au fost plantate cu intentie si trebuiesc mentinute cu grija. Pe alocuri, in locurile mai salbatice, se pot vedea petice de iarba acoperite de nisipul care incearca sa-si recastige teritoriul.

De-a lungul Pacificului, mult mai rece decat cel de care m-am indragostit in Ecuador insa tot atat de calm si de maiestuos.

Orasul San Francisco si locuitorii lui trebuiesc apreciati pentru tenacitatea uimitoare cu care se incapataneaza sa renasca. Multe au fost cutremurele care au lovit acest oras si nu cu putine urmari. Cel mai devastator, urmat de un incendiu de proportii a avut loc in 1906, a costat viata a 3.000 de oameni din zona golfului si a distrus orasul in proportie de 80%. Pentru a opri incendiul, armata a dinamitat cladirile din calea focului. Insa orasul a renascut si este poate mult mai frumos decat a fost vreodata. Nu degeaba este supranumit Parisul Vestului.

In imagine, Lombard street: cea mai lunga si intortocheata strada din San Francisco si vestitele tramvaie.

In mod deosebit in aceasta portiune a strazii Lombard, denumita Crooked Street, masinile precum cea din imagine asteapta la coada ore la rand doar ca sa poata cobori aceasta strada faimoasa. Locatarii se pare ca sunt foarte nemultumiti de acest lucru si fac demersuri la primarie ca portiunea aceasta sa fie restrictionata numai pentru accesul pietonal.

Sunt mult mai multe de povestit despre San Francisco, insa cel mai bine incercati sa-l descoperiti voi singuri. Acestea fiind spuse, sper ca v-am starnit intersesul de a-l vizita cat de curand!