In seara aceasta am trecut prin Afi, din plictiseala. Tot din plictiseala m-am oprit pe la Zara Home si printre altele am cumparat si lumanarea din imagine. Mi-a placut pentru ca suportul are exteriorul alb iar interiorul este auriu si eram tare curioasa cum se va vedea cand o voi aprinde. Acasa, cu toate luminile stinse, sub patura pe canapea si cu macaroons-ii langa mine (recunosc ca m-am oprit si pe la Paul in drum spre casa), am aprins lumanarea. Flacaruia, plapanda dar tenace, tremura usor alungand cu veselie intunericul din jur si proiectand dantelarii complicate de lumina pe mobila din jur si prin camera.
M-a cuprins o stare de calm si pace in timp ce urmaream flacaruia si mi-am adus aminte de un verset din Biblie pe care il impartasesc cu voi. M-am gandit cat de adevarat este: o simpla scanteie, indiferent cat de precara, este mai puternica decat intunericul, oricat de gros ar fi el. Si m-am mai gandit ca si noi oamenii avem in suflet o luminita, sadita de Dumnezeu. Daca doar am inceta sa o mai acoperim sau stinge cu ingrijorari, rautati, egoism si orgolii inutile, oare cat de puternic am straluci ? Cat o scanteie? Cat o lumanare? Cat un far? …
.png)
